M-am schimbat asa de mult in ultimul timp asa incat pierd minute in sir in oglinda privindu-ma si intrebandu-ma ce se intampla cu mine…. daca e vis sau chiar realitate.

Inainte eram atat de revoltata din pricina lumii in care traiesc incat mi-as fi dorit sa ma nasc in alta epoca sau, uneori,  mai bine sa nu ma fi nascut vreodata….

Doar Basescu ma mai enerveaza uneori si mama …. in rest, nu zic ca nu ma enervez dar imediat imi trece si zambetul  mi se instaleaza pe fata.

De ce imi fac atatea probleme pentru asta?! De ce nu ma bucur de asta si punct?!

Am vazut ieri, cred, o stire la televizor despre un barbat, din nu stiu ce tara, care timp de multi ani a avut o tumora  imensa pe fata…. in cele din urma, medicii au gasit o modalitate de a i-o inlatura si cat de cat arata mai uman acum. Si-a gasit omul si o nevasta si amandoi pareau asa de fericiti impreuna.

 Ma gandeam ca este incredibil cum ne putem bate joc de zilele pe care Dumnezeu ni le-a dat…. ne trebuie atat de putin sa fim fericiti si totusi cerem asa de mult incat trec zilele pe langa sufletele noastre bosumflate. Saptamana trecuta, dupa o durere de cap teribila ( thanks God, I’m alive), mi-am dat seama ca nu poti face absolut nimic fara sa fii cat de cat sanatos. Absolut nimic nu-ti mai trebuie.

Fiecare zi este, intr-adevar, un dar al lui Dumnezeu si trebuie sa profitam de asta.

Tu ai fost bosumflat azi ? Florin! Cu tine vorbesc !!!!!😉

 

coffee break

August 31, 2009

Mai e  un pic si se face un an de cand tot incerc sa ma las de cafea …. prima oara mi-am taiat portia scurt fara sa-mi anunt in vreun fel creierasul (sau ce o mai fi ramas din el). Dureri de cap, ameteli, frustrari….dar nu m-am lasat asa usor. am suportat eroic si prin aprilie, cand eram in Maroc, declaram ca merit si eu sa gust un pic de cafea de pe alte meleaguri chiar daca nu mai sunt o cafegioaica adevarata….mmmm, buna, foarte buna….. ce bine e cand simti gustul ala divin…. de la picul ala de cafea am ajuns la cani zdravene de cafea prin Madrid, dis de dimineata cand nu era nici tipenie de om….

Cand am ajuns pe pamant romanesc, am revenit si cu picioarele pe pamant…. dar sufletul meu plangea dupa rasfatul din vacanta…..ce sa fac, ce sa fac….m-am apucat sa beau o cafea amestecata cu o ciuperca. Ciuperca asta cica e o mare minune.Face doar bine. Te tine treaz. E si cam scumpa …. Ma rog, dintr-un viciu mult blamat devenise o cura de dezintoxicare :) treaba asta cu cafeaua …. N-a durat mult nici asta pentru ca mult anuntatul+fortatul+uratul concediu neplatit ma face sa fiu mai zgarcita…. asa ca am trecut pe cafea decofeinizata….

Ma fac ca beau cafea. Ca prin miracol, ochii se deschid, vad mai bine, motorasul merge si el, creierasul se face ca munceste…. e bine si asa…. si constiinta e si ea linistita ca nu-mi administrez otrava si nu ma omor cu mana mea… eu cred ca fac asa cu multe lucruri. Ma amagesc ca fac nu stiu ce dar de fapt eu nu fac mare branza. Ma pacalesc pe mine insami….

P.S. 1 Azi mama mi-a dat o veste.  A plecat in Grecia, in vacanta, fara sa ma anunte. Cica sa vad si eu cum e sa fiu luata prin surprindere. Adevarul e ca m-a surprins. Mi-a facut-o.🙂

P.S. 2 Tot sorbind cafea fara cofeina am dat peste un site dragut – www.coffechat.ro– il recomand femeilor…. barbatii s-ar plictisi plimbandu-se pe acolo….

….asa se numeste melodia mea preferata din acest moment …. cei de la Blanoz o canta. „jumatate tu, jumatate nu” …. a trebuit sa o ascult de vreo cateva ori ca sa pricep mesajul. Creierasul meu se pare ca e un pic adormit de atata salsa🙂 Oricum, de fiecare data am retinut urmatoarea idee – fericirea e in tine.
Si cum sunt intr-o perioada a vietii mele cand fac bilanturi, fac si desfac bagaje, ma infurii, ma calmez, urasc, iubesc, muncesc, lenevesc… normal ca mai si filozofez . Si am inceput : cum adica fericirea e in mine? dar de ce? de fapt, ce e fericirea? poti s-o atingi? chiar exista? … multe intrebari si putine raspunsuri. Si cum priveam eu tavanul si filozofam, primesc un telefon. ….” ok, am inteles” , „in septembrie plec„, „nicio problema„, „jumatate tu, jumatate nu...” Pun receptorul in furca (da, mai am inca fix !!!! ) si imi spun : ” ok, deci, fericirea e in mine si gata ” …… de ce atatea discutii ?!

eu, acum

Iulie 14, 2009

A trecut atata timp de cand n-am mai scris aici …. mereu ma intreaba Florin cand mai scriu … Florin este unicul meu cititor. Baiat bun. Am avut eu ceva de „impartit” cu el dar a trecut….

Din martie si pana acum mi s-au intamplat atatea …. am implinit varsta cri(s)tica de 33 de ani, am depasit propriul record de dans –  5 nopti la rand -, am fost in Africa, am inceput o cura de dezintoxicare, am cunoscut pe cineva special…., mi-am cumparat haine de nu mai stiu pe unde sa le mai pun, mi-am schimbat putin serviciul, ascult si altfel de muzica, cumpar carti pentru copii, recitesc Eminescu, citesc Osho, drumul catre serviciu nu mi se mai pare o alergatura catre nimic, ci o plimbare in soare catre un altfel de acasa ….timpul pare ca trece altfel… intr-un mod cu totul si cu totul nou pentru mine. Calm. Si totusi…. de ce trebuie sa apara mereu ceva care sa ameninte toata aceasta calmitate?! De ce nu ma pot bucura pe deplin de toate astea?! De ce trebuie stropit totul cu lacrimi?

De ce ? …. De ce acum, de ce tocmai eu, de ce asa?

www.lapensie.ro

Martie 23, 2009

Zilele trecute, la insistentele parintilor mei, am intrat pe un site interesant  http://www.lapensie.ro . Acolo sunt niste programele interesante- le dai data nasterii si ele iti zic cand poti iesi la pensie, punctele de pensie etc. Dupa ce am ajuns la concluzia ca functionarele de la Casa de Pensii a municipiului Bucuresti si-au facut datoria intocmai (pentru ca informatiile lor erau identice cu cele care au reiesit din interogarile noastre de pe site) m-am gandit ca n-ar fi rau sa ma interesez si eu . Si am facut-o ….

„ Va puteti pensiona la limita de virsta dupa anul 2036 luna Aprilie la virsta standard de pensionare de 60 ani daca indepliniti conditia stagiului minim de cotizare de 15 ani. Stagiul standard complet de cotizare este de 30 ani.*

Va puteti pensiona anticipat dupa anul 2031 luna Aprilie la virsta de 55 ani daca indepliniti conditia stagiului complet de cotizare pentru pensionare anticipata de 40 ani.*

Va puteti pensiona anticipat partial dupa anul 2031 luna Aprilie la virsta de 55 ani** daca indepliniti conditia stagiului de cotizare pentru pensionare anticipata partiala de peste 30 ani.”

Am facut un exercitiu de imaginatie si m-am vazut pe mine la 55 de ani …. Avand in vedere conditiile in care traim, poluarea, E-urile, osteoporoza care distruge oasele femeilor eu zic ca la 60 de ani nu o sa mai pot pacali pe nimeni ca sunt interesata de job-ul meu. Cel putin asa cred eu acum…. Deci, clar la 55 de ani voi fi la pensie ca vechime am in munca, Slava Domnului…

Asta inseamna peste aproximativ 22 de ani ) Ce as putea face in 22 de ani ca sa pot sa intru intr-o alta etapa a vietii mele cu zambetul pe buze si multumita de ceea ce am facut ?

Un copil sau doi. Teoretic, din punct de vedere medical, as putea face si trei dar asta ar insemna sa stau cel putin 6 ani in concediu de crestere a copilului plus ca, sa zicem ca as avea cu cine sa-i fac, este posibil ca dupa tot acest maraton de facut copii sa fiu lasata balta…. Cine ar mai putea suporta o femeie cu toane, grasa, care sta acasa si face mancare, merge in parc si urla la copii sa nu se mai atinga de rahateii de caine ?! Deci, in conditiile astea o sa ma limitez doar la un copil, maxim doi (se mai intampla sa ti se dea cu varf si indesat )

Un barbat – pentru ca sa pot avea un copil trebuie sa recunosc ca mai intai imi trebuie un barbat. Asta e adevarul …. Asadar, conditia esentiala (dar nu singura) este sa-si doreasca un copil. Si asta cat mai repede. Nu de alta dar mai am cam 7 ani pana la premenopauza. Pentru cine nu stie ce e asta, printe multe alte reactii mai mult sau mai putin ciudate se numara si schimbarea brusca a dispozitiei. ) nu ca nu as avea de pe acum asa ceva dar se pare ca atunci se va inrautati situatia in mod dramatic.

 Nota : Nu stiu de ce l-am bagat pe barbat aici….. ca doar nu-l fac eu dar trebuie sa-l “achizitionez” cumva, depinde de mine sa-l gasesc.

O casa . Cand zic casa nu ma gandesc la o chestie mica in care sa nu am loc, sa ma lovesc de toate mobilele, sa duc hainele groase la mama si cand vine iarna sa mi le iau, sa ma tot gandesc unde sa pun lampadarul pe care l-am primit de la prieteni astfel incat sa nu se supere si tot asa. As vrea o casa cu 4 camere, cu o curticica in fata ca in filmele americane si cu garaj… in care sa se afle, pe langa biciclete, trotinete, carucior cu umbrelutza, cutii cu reviste, plapuma de la mama si scule, si o …..

Masina – la cum am avut eu noroc pana acum de masina ….. nu-mi doresc decat ceva care sa ma ajute sa nu ma mai rog de toata lumea sa ajung in nu stiu ce mall, sa nu mai fiu mirata in IKEA cand vad ca un turn-cd de 2 m nu e impachetat intr-o cutie de pantofi ci e intr-o ditamai cutia mai mare si decat mine …..

Eu zic ca daca as avea tot ce am enumerat mai sus si daca as mai adauga si sanatatea, a mea si a celor din jurul meu, linistea sufleteasca, buna intelegere, intelepciunea as putea iesi la pensie nu cu zambetul pe buze si razand in hohote.

Cu siguranta ca si injumatatind “lista” as iesi bine dar cu conditia sa fie insotita de sanatate, liniste si intelepciune….

Si daca stau si ma gandesc ar fi bine si daca as fi doar sanatoasa, linistita si inteleapta la 55 de ani dar as avea doar un zambet amar pe buze si nu din cauza colegilor care s-au gandit sa-mi faca un lampadar cadou.

amic-prieten-iubit-amant

Martie 20, 2009

Tocmai ce mi-am facut si eu blog (sa intru in randul lumii) si , avand o multime de spus inainte de a mi-l face si fooooarte putine dupa, un prieten (in viziunea mea) a avut amabilitatea de a-mi servi „materialul” pe tava.

Asadar,

amic-prieten-iubit-amant (amant – cuvant „urat”, personaj masculin cu care faci you know what … – citez prietenul … )

Eu am avut mult timp defectul de a face confuzii intre acesti termeni, recunosc. Nu stiam sa fac diferenta intre amici si prieteni. Sa fie clar de la inceput- ma refer strict la barbati. De multe ori amicii imi erau prieteni si prietenii nu-mi mai erau nici macar amici. Si asta fara sa-mi dau seama. Ma trezeam  pur si simplu ca au fost avansati sau , dimpotriva, ca au fost retrogradati. Iubitii, de cele mai multe ori, mi-au fost doar amici candva si niciodata prieteni….. nu pot sa-mi explic fenomenul.

Pentru mine amicul este tipul cu care ma pup repede pe obraji cand ajung in Salsa (sa zicem), stiu cum il cheama (numai prenumele), il am poate in lista de messenger, il am poate si-n agenda de telefon, vorbim ocazional, glumim, radem…. Amicului nu-i pot spune ce ma doare, ce-am visat azi-noapte, ca nu am bani, ca ma simt rau si mai ales de ce ma simt rau….

Prietenul este cel care se afla langa mine cand am nevoie, care fara sa vrea nimic de la mine ma suna si ma intreaba ce mai fac, cand sunt suparata stie -oricata incapatanare as avea eu sa nu recunosc asta, este interesat de ce boacane am mai facut, ma trage de urechi cand o iau pe aratura. Lui, da, ii pot spune ce ma doare, pe cine am visat azi-noapte, ca sunt Lefter Popescu si muuuuulte altele. Tot ce-mi trece prin cap. Am putini prieteni.

Iubitul – pentru mine este mai mult decat prieten. Aici intervine deja dragostea, pasiunea…. aiaiaiiiii :))

Aici vroiam sa ajung. Prietenul de mai devreme sustinea ca iubit ai atunci cand il iubesti (il citez-„ceea ce se intampla foarte rar”) si ca, de cele mai multe ori, este vorba de prieten si nu de iubit. Ne grabim, noi fetele, sa-i catalogam pe ei, „prietenii nostri” , drept iubiti. Prea multa usurinta…. bad girls!!!!!

Intr-adevar. Poate ca ne grabim. Aici trebuie sa-i dau dreptate. Eu am avut prieteni ( in viziunea mea) despre care nici nu stiam ca-i iubesc (in sensul ala😉 ). Nu mai zic de iubiti care niciodata nu mi-au fost prieteni….. Poate ca doar ne impunem sa-i iubim si atata tot.

Ne agitam atata sa avem iubit incat il „decoram” pe individ cu o medalie care de fapt nu o merita sau nu o vrea. Si asta doar pentru ca vrem noi sa avem asa ceva.

Despre amant nu mai zic nimic. Cand pronunt cuvantul asta ma gandesc inevitabil la suferinta. Este prea trist pentru mine sa vorbesc despre asa ceva asa ca declar si eu ca este un cuvant urat. Din pacate, nu este mereu un personaj cu care faci you know what …. Poate este iubit si el nu stie asta. Sau nu vrea sa stie.

 

Hello world!

Martie 20, 2009

Welcome to WordPress.com. This is your first post. Edit or delete it and start blogging!